Sisteme de transport
Meniu
Curs 1
Curs 2
Curs 3
Curs 4
Curs 5
Curs 6
Curs 7
Curs 8

    Modul de transport rutier


    Dintre toate modurile de transport, cel rutier este de departe cel mai utilizat la nivel European, acest lucru aducand o serie de beneficii dar in acelasi timp si o serie de dezavantaje (la nivel european transportul rutier detine o cota de 44% in ceea ce priveste transportul de marfuri si 79% pentru transportul de calatori).
    Principalele elemente constitutive ale transportului rutier sunt vehiculul, calea de rulare si instalatiile de semnalizare si dirijare. Autovehiculul poate fi construit si pentru terenuri neamenajate si care nu au prevazute instalatii de dirijare si semnalizare, si in acest caz el poate fi considerat ca singurul constituient al transportului rutier.


  1. Autovehiculul

    1. Elementele constitutive ale autovehiculului

      Autovehiculele se realizeaza in present intr-o multitudine de variante constructive, determinate atat de functia pe care trebuie sa o indeplineasca cat si de particularitatile pe care le imprima firmele constructoare. Cu toate acestea, la orice autovehicul se pot distinge cateva elemente componente similare, prezentate in figura 4.1, care in ansamblul lor definesc insasi notiunea de autovehicul.


      Fig 4.1 Elementele constitutive ale autovehiculului

      Acestea sunt:

      1. structura portanta 1;
      2. puntea fata 2;
        3. puntea fata 3;
      3. motorul 4;
      4. organele de transmisie 5;
      5. suspensia 6 si instalatia de franare (aceasta din urma nu este reprezentata in figura).


      1. Structura portanta, cunoscuta si sub numele de sasiu, indeplineste urmatoarele functii:
        - constituie corpul la care se ataseaza puntile fata si spate;
        - constituie corpul pe care se monteaza motorul si la care se ataseaza organele de transmisie a cuplului motor la puntea motoare;
        - constituie structura de rezistenta pentru structura autovehiculului, in care se inmagazineaza sarcina utila (marfurile si calatorii).
        In unele constructii, in vederea micsorarii greutatii moarte si a consumului de metal structura portanta si suprastructura se contopesc mai mult sau mai putin. In acest sens, se deosebesc autovehicule cu sasiu (majoritatea constructiilor), autovehicule cu structura semiportanta (de obicei la autobuze) si autovehicule cu structura autoportanta (de obicei la autoturisme).

      2. Puntile fata si spate au intotdeauna cel putin doua functii:
        - rezemarea autovehiculului pe teren;
        - asigurarea rularii autovehicului (ambele functii find indeplinite in ultima instanta de catre rotile autovehiculului).
        Puntile trebuie sa mai indeplineasca si alte doua functii importante fara de care acesta nu poate fi folosit:
        - directionarea;
        - transformarea cuplului motor dezvoltat de catre motor in forta tangentiala la obada rotii (functia de propulsie sau tractiune).
        Functia de directionare este atribuita in majoritatea cazurilor puntii fata. Functia de tractiune este data de obicei puntii spate, dar pentru unele autoturisme aceasta functia a fost atribuita puntii fata. Pentru cresterea capacitatii de trecere peste terenurile grele sau de mica aderenta, functia de tractiune este repartizata la toate puntile, inclusiv la cea de directie.
        Puntile sunt inzestrate cu roti. In majoritatea cazurilor, alcatuirea constructiva a rotilor este cea prezentata in figura 4.2. Pe janta metalica 1 se monteaza anvelopa 2 (formata din pliuri de retea de cord acoperite cu un strat de cauciuc), in interiorul careia se aseaza camera de cauciuc 3, umflata cu aer sub presiune (in ultima vreme nu se mai utilizeaza roti cu camera, ci numai cu janta si anvelopa – tubeless). Anvelopa este caracterizata prin doua marimi diametrul nominal D si latimea nominala B, exprimate in inch sau mm, ea este simbolizata prin notatia B-D sau ca in exemplu urmator.
        Un exemplu de simbolizare pentru anvelope:


        Fig. 4.2 Sectiune prin roata        		 EX: 195 / 65 R 15 91 V Eagle NCT 5
        195 = latimea anvelope (mm)
        65 = Raport de aspect = (inaltimea anvelopei / latime) x 100 %
        R = constructie radiala
        15 = Diametru janta (inch)
        91 = indicele de greutate
        V = indicele de viteza


        Janta este caracterizata de asemenea prin doua marimi: diametrul d al umarului 4 si deschiderea a (ambele sunt exprimate in inci). Ea este simbolizata prin notatia a-d. De exemplu janta simbolizata cu 6,0-20, are deschiderea de 6 inci si diametrul umarului de 20 inci.
        Rotile pot fi simple sau jumelate. Puntea de directie are intotdeauna o roata simple pe fiecare parte. Puntile motoare, altele decat cele care indeplinesc si functia de directionare, pot fi cu roti simple, la autovehiculele usoare, sau cu roti jumelate, adica cu cate doua anvelope pe ambele parti. In practica se utilizeaza o simbolizare a formulei rotilor vehiculului, care indica numarul total al rotilor, din care cate sunt roti motoare, fara precizarea modului de compunere a rotilor (cu una sau doua anvelope). De exemplu, simbolul 4x2 arata ca vehiculul are 4 roti dintre care 2 sunt roti motoare, simbolul 4x4 arata ca vehiculul are 4 roti si toate cele 4 sunt roti motoare.


      3. Motorul indepineste functia de transformare a energiei necesare pentru locomotie in energie mecanica. Notiunea de autovehicul (vehicul autonom) include capacitate vehiculului de a functiona o perioada oarecare de timp, independent de sursele de energie exterioarea. Astfel autovehiculul trebuie sa poarte cu el o anumita cantitate de energie. In majoritatea cazurilor, energia este inmagazinata sub forma energiei chimice, cuprinsa in carburantii, benzina sau motorina. Motorul transforma energia chimica a carburantului in energie termica, iar apoi pe aceasta in energie mecanica.


      4. Organele de transmisie au functia principala de a transmite cuplul dezvoltat de catre motor la puntea motoare. Acestea mai indeplinesca si alte doua functii importante: modificarea valorii cuplului dezvoltat de catre motor si cuplarea si decuplarea motorului de la organele de transmisie (aceasta ultima functie este indeplinit de catre mecanismul numit ambreiaj).


      5. Suspensia indeplineste rolul de inmagazinare temporara a energiei cinetice transmisa autovehiculului dinspre drum, datorita asperitatilor (denivelarilor) acestuia si eliberarii temporizate a energiei spre partea suspendata a autovehiculului. In felul acesta oscilatiile verticale ale autovehiculului sunt mult atenuate.


      6. Instalatiile de franare care pot fi mecanice, hidraulice sau pneumatice.



    2. Principalele categorii de autovehicule

      Clasificarea autovehiculelor se poate face dupa mai multe criterii: destinatie, felul motorului, formula rotilor etc. O prima clasificare, dupa destinatie, poate imparti autovehiculele in: pentru calatori si pentru marfa.

      1. Autovehiculele pentru persoane Acestea se impart in autoturisme si autobuze. Primele sunt autovehicule usoare destinate transportului, in general, a 4-6 persoane, celelalte sunt autovehicule grele destinate transportului in comun a 30-100 de persoane. Se construiesc in mod uzual si microbuze, cu capacitati intre 10 si 14 persoane precum si autobuze de capacitate mica (cu capacitatea de 20-30 de persoane). Autobuzele se fabrica de obicei in trei variante: pentru transport urban si suburban, pentru transport interurban si pentru turism.

        1. Autobuze pentru transportul urban si suburban – acestea se realizeaza cu doua sau trei usi, o parte dintre acestea fiind duble. Se cauta ca in dreptul usilor, mai ales a celor de urcare, sa se asigure platforme cat mai mari, iar in restul caroseriei se amplaseaza un numar relativ redus de scaune si se acorda culoare de circulatie mai spatioase. Aceasta amenajare a caroseriei este dictata de specificul transportului urban: calatorii scurte, in medie de 15-20 de minute, schimb mare de calatori pe parcurs, necesitatea reducerii la minim a timpului de stationare in statiile intermediare pentru coborarea si urcarea calatorilor, in vederea asigurarii unei viteze comerciale acceptabile (viteza comerciala a autobuzelor in Bucuresti este de 16-16,1 Km/h, iar in perioada ianuarie-septembrie 2004 au fost efectuate 316 milioane de calatorii cu autobuzul).

          Fig. 4.3 Autobuz pentru transport urban si suburban

        2. Autobuze pentru transportul interurban
          Acestea se realizeaza de obicei cu doua usi si cu un grad mare de umplere a caroseriei cu scaune, avand in vedere ca durata calatoriei este mai mare, iar schimbul de calatori este mai mic pe parcurs decat la transportul urban.

          Fig. 4.4. Autobuz pentru transportul interurban

        3. Autobuzele pentru turism – au spatiile libere din caroserie reduse la minimum posibil. Locurile pe scaune au un confort sporit. Autovehiculul este echipat cu instalatii de climatizare, sanitare si bar.
          Autobuzele interurbane si cele de turism au prevazute spatii speciale pentru bagaje (uneori se utilizeaza remorci pentru bagaje).

      2. Autovehicule pentru marfuri

        Autovehiculele pentru transportul marfurilor se pot clasifica dupa urmatoarele criterii: modul de constituire constructiva a autovehiculului, sarcina utila, destinatia si gradul de dotare cu mijloace mecanizate proprii de incarcare-descarcare.
        Din punct de vedere al modului de construire se pot evidentia autovehicule cu sasiu simplu (cazul reprezentat in figura 4.1) si cu sasiu articulat detasabil. Acestea din urma se numesc autovehicule cu semiremorca. Ele se compun asa cum se poate observa in figura 4.5, din autotractorul 1 si semiremorca 2. Semiremorca se sprijina pe saua 3 a autotractorului care permite rotirea in plan orizontal a semiremorcii, in jurul pivotului 4. Autotractorul se realizeaza ca un derivat al autosasiului camionului de uz general, prin scurtarea lonjeroanelor sasiului.

        Fig. 4.5 Autovehicul cu sasiu articulat

        In transporturile auto se utilizeaza deseori tehnica atasarii unei remorci la autocamioanele de uz general. Vederea generala a unui astfel de autotren este prezentata in figura 4.6.

        Fig. 4.6 Autotren

        Din punctul de vedere al sarcinii utile, autovehiculele se impart in mai multe clase: pana la 1,5t, intre 3...5t, 5...8t, 8...12t si mai mari.
        Sub aspectul destinatiei, autovehiculele se impart in functie de felul marfii care se transporta, pentru care caroseria (cutia) se amenajeaza in mod corespunzator. Intre acestea pot fi amintite camioanele lada (pentru transportul marfurilor generale), autodubele, amenajate pentru transportul confectiilor, mobilei etc., autodube izoterme, frigorifice si refrigerente pentru marfuri perisabile si cisterne (a se vedea figura 4.7).

        Fig. 4.7 Autovehicul cisterna

        Din punctul de vedere al mecanizarii operatiilor de incarcare-descarcare, principala clasificare este aceea a impartirii in autovehicule cu suprastructura fixa si suprastructura basculabila (camioane basculante, a se vedea figura 4.8).

        Fig. 4.8 Basculanta

        La camioanele cu cutie fixa, de tip platforma sau lada, operatiile de incarcare-descarcare pot fi mecanizate prin instalarea unei macarale hidraulice, care in timpul mersului se strange.
        Un alt dispozitiv de mecanizare des folosit la autovehiculele lada sau autodube este oblonul ridicator. Acesta este antrenat hidraulic, iar cinematica lui este astfel conceputa incat de la sol pana la inaltimea platformei autovehiculului, oblonul se deplaseaza pe verticala, ramanand paralel cu solul, iar apoi efectueaza o miscare de rabatare, pana ajunge in pozitie verticala, inchizand cutia autovehiculului.


  2. Drumul

    Prin drum se intelege o cale de comunicatie sub forma unei fasii de teren special amenajata pentru circulatia vehiculelor si pietonilor. Din drum fac parte interanta de asemenea: podurile, viaductele, pasajele denivelate, tunelurile, constructiile de aparare si consolidare, locurile de parcare si stationare precum si lucrarile anexe ale drumurilor.
    Dupa criteriul utilizarii, drumurile se impart in: drumuri publice, care sunt destinate satisfacerii cerintelor de transport rutier ale intregii economii nationale si ale populatiei si drumuri de exploatare, destinate satisfacerii cerintelor de transport ale unor entitati economice (industriale, forestiere, petroliere, agricole etc.).
    Drumurile situate in afara localitatilor sunt denumite in general sosele, iar cele din interiorul localitatilor strazi.
    Din punct de vedere functional drumurile publice se impart in: drumuri de interes european, drumuri de interes national si drumuri de interes local (acestea din urma se impart in judetene, comunale si strazi). Drumurile de interes national se impart in autostrazi si drumuri nationale. Autostrazile sunt drumuri de mare capacitate si viteza, rezervate exclusiv circulatiei autovehiculelor, prevazute cu cai unidirectionale, separate printr-o banda mediana. Ele intersecteaza denivelat orice alta cale de comunicatie, evita localitatile, iar accesul si iesirea autovehiculelor sunt permise doar in locuri special amenajate.
    Elementele componente ale drumului, din punctul de vedere al suprafetelor care fac parte din amenajarea generala a acestuia sunt prezentate in figura 4.9.

    Fig. 4.9 Elementele componente ale drumului

    La un drum se pot evidentia urmatoarele componente:
    - zona drumului – care este constituita de suprafata de teren ocupata de drum si de lucrarile aferente acestuia. Zona drumului cuprinde ampriza si doua fasii laterale, situate de fiecare parte a amprizei, denumite zone de siguranta.
    - ampriza drumului – reprezinta fasia de teren ocupata de catre elementele constructive ale drumului. In ampriza drumului sunt cuprinse rigolele (sau santurile laterale) si platforma drumului, care la randul ei cuprinde partea carosabila si acostamentele.
    - Partea carosabila – este destinata circulatiei vehiculelor, circulatia pe acostamente fiind cu totul accidentala si fortata de imprejurari.

    Elementele constructive ale drumului se impart in doua categorii: infrastructura si suprastructura. Infrastructura este partea corpului drumului care cuprinde terasamentele si lucrarile de arta si sustine suprastructura drumului. Suprastructura este acea parte a corpului drumului care cuprinde sistemul rutier si amenajarea acostamentelor. Prin corpul drumului se intelege totalitatea elementelor care alcatuiesc terasamentele si complexul rutier (in limitele amprizei in rambleu si a santurilor la debleu ), iar prin terasamente se intelege totalitatea lucrarilor de pamant executate pentru realizarea drumului. Suprafata superioara amenajata a terasamentelor, pe care se aseaza sistemul rutier se numeste patul drumului.
    Asupra drumului actioneaza doi factori principali: vehiculele si agentii atmosferici. Vehiculele aplica drumurilor sarcini verticale (greutatea vehiculului amplificata prin coeficientii dinamici) si forte orizontale (tangentiale) longitudinale si transversale. Agentii atmosferici: umiditatea, gerul, caldura excesiva, ploile, zapada, actioneaza in sensul inrautatirii calitatilor portante ale fundatiei drumului si a stratului superior aflat in contact direct cu rotile autovehiculului. Pentru a asigura functionalitatea drumului, corpul acestuia trebuie astfel alcatuit incat drumul sa nu sufere degradari, sau ca acestea sa fie minime, sub actiunea celor doua categorii de factori care au fost enumerate mai devreme. Acest deziderat se realizeaza prin construirea corespunzatoare a sistemului rutier. Prin sistem rutier se intelege ansamblul de straturi alcatuite din diferite materiale (nisip, pietris, piatra sparta, piatra bolovani, beton, asfalt etc.), asezate succesiv pornind de la patul drumului in sus destinat suportarii circulatiei in diferite conditii atmosferice si climatice. Sistemul rutier este alcatuit dintr-un substrat, straturi de fundatie, straturi de baza si imbracaminte. Unele dintre aceste straturi pot fi contopite sau lipsi. Straturile pot fi realizate dintr-o gama foarte larga de materiale, pot avea grosimi diferite, ceea ce a condus la un foarte mare numar de solutii in ceea ce priveste sistemul rutier.
    Sistemele rutiere se clasifica in doua mari categorii: sisteme rigide si sisteme nerigide. Sistemele rigide sunt acelea care au in componenta lor un strat de beton, de ciment sau de macadam cimentat. Aceste sisteme cauta sa inlature orice deformatie a drumului sub actiunea vehiculelor. Sistemele nerigide sunt acelea in compozitia carora nu intra nici un strat de beton, ciment sau macadam cimentat. Ipoteze teoretica a acestor sisteme rutiere consta in admiterea deformatiei sub actiunea vehiculului, cu revenirea integrala la starea initiala dupa trecerea acestuia.
    Substratul se aseaza pe patul terasamentului, in scopul de a feri pamantul de fundatie de unele efecte daunatoare. Stratul de fundatie este partea din sistemul rutier prin care se transmit si se repartizeaza patului drumului solicitarile verticale provenite din circulatia vehiculelor, in limitele de rezistenta ale acestuia. Stratul de baza este partea din sistemul rutier situat intre imbracaminte si stratul de fundatie, avand rolul de a prelua din incarcarile datorate traficului, in special eforturile tangentiale si de intindere, repartizand fundatiei eforturile verticale in limita capacitatii de rezistenta a acesteia. Imbracamintea rutiera este partea superioara a sistemului rutier, alcatuita din unul sau doua straturi care suporta direct actiunile traficului si agentilor atmosferici. Stratul superior se mai numeste strat de uzura, iar cel inferior se mai numeste strat de legatura. Sistemul rutier, impreuna cu zona activa a terasamentelor din patul drumului, pana la adancimea la care practic nu se mai resimte influenta sarcinilor verticale introduse de catre vehicule, se numeste complex rutier.
    Dimensionarea sistemelor rutiere nerigide se bazeaza pe criteriul deformatiei admisibile, caracterizat prin modul de deformatie E.
    unde p este presiunea uniform distribuita (se exprima in ) si este tasarea relativa (l reprezinta valoarea absoluta a tasarii sub rotile vehiculului si D este diametrul echivalent al cercului de contact al rotii cu suprafata sistemului rutier.
    La dimensionarea sistemelor rutiere se porneste de la modulul de deformatie echivalent minimum necesar la nivelul superior al imbracamintii si se aleg materialele si grosimile straturilor astfel ca acesta sa fie asigurat.
    In figura 4.10 (a, b, c si d) sunt prezentate patru sisteme rutiere cu straturi asemanatoare, dar de grosimi diferite. Pe terenul (patul) de fundatie 1 se asterne stratul de fundatie 2, alcatuit din balast (pietris cu nisip de rau). Ca strat de baza 3 se foloseste macadamul. Imbracamintea 4 este formata din doua straturi: stratul de legatura 4b, alcatuit din binder de criblura, si stratul de uzura 4a. Stratul de uzura este alcatuit din beton asfaltic fin, bogat in criblura, pentru sistemul rutier din figura 4.10a, din beton asfaltic fin sarac in criblura la sistemele rutiere din figurile 4.10b si 4.10c, si din covor din mortar asfaltic, la sistemul rutier din figura 4.10d.

    Fig. 4.10 Sisteme rutiere nerigide

    Geometria drumului

    Elementele geometrice ale drumului sunt:
    - in plan orizontal aliniamentele si curbele;
    - in profil longitudinal – declivitatile si curbele verticale pentru racordarea declivitatilor succesive;
    - in profil transversal – latimile elementelor componente ale drumului si pantele transversale.

    Elementele geometrice ale drumului trebuie astfel stabilite incat sa asigure urmatoarele:
    - omogenitatea traseului, in sensul posibilitatii pastrarii aceleiasi viteze pe portiuni cat mai lungi (viteza de proiectare corespunzatoare clasei tehnice a drumului), precum si trecerea treptata (lina) de la aceste viteze la cele superioare sau inferioare;
    - vederea de ansamblu, in special in punctele sau sectoarele deosebite cum sunt intersectiile, ramificatiile, accesele etc.;
    - sesizarea din timp a obstacolelor pentru evitarea pericolelor de accidentare;
    - posibilitatea de percepere a desfasurarii in continuare a traseului drumului;
    - scurgerea apelor pluviale de pe suprafata drumului;
    - tinuta corecta a autovehiculului in mers, inclusiv compensarea partiala a fortei centrifuge in curbe, pentru asigurarea confortului si mai ales evitarea deraparii.

    In plan orizontal traseul este alcatuit dintr-o succesiune de aliniamente si de curbe circulare. In cazul curbelor cu raze mici, trecerea de la aliniament la curba circulara se face progresiv. In profil longitudinal trecerea de la o declivitate la alta se face prin racordari circulare. In profil transversal drumul se construieste cu o usoara panta. In aliniament suprafata drumului are doua pante dinspre axul longitudinal al drumului spre marginile lui. In curbe drumul are o singura panta transversala, dinspre exteriorul spre interiorul curbei. Inclinarea in raport cu orizontala se numeste dever. Valoarea acestuia se stabileste din conditia compensarii fortei centrifuge si este suficienta pentru a permite scurgerea apelor.
    Pe sectoarele de drum cu declivitati prelungite, cand declivitatea medie ponderata este egala sau mai mare decat 5%, dupa fiecare diferenta de nivel de maximum 80 de metri, se introduc pe lungime de minim 100m sectoare cu declivitati ce nu depasesc 2% (asa numitele odihne).

    Clasificarea drumurilor
    Clasificarea drumurilor se face dupa clasa tehnica a acestora. Fiecarei clase tehnice ii corespunde o anumita categorie de drum. Clasa tehnica a drumurilor publice se stabileste in functie de intensitatea traficului intr-o perspectiva de 15 ani, care reprezinta media zilnica anuala (in 24 de ore) exprimata in vehicule fizice si vehicule etalon (autoturisme).

    Clasa tehnica a drumului public Intensitatea medie anuala in 24 de ore Categoria drumului
    Etalon autoturisme Efective
    I 15000 10000 Autostrazi
    II 11001-15000 7501-10000 Drum national cu 4 benzi de circulatie
    III 4501-11000 3001-7500 Drum national cu 2 benzi de circulatie
    IV 751-4500 500-3000 Drum national sau judetean cu 2 benzi de circulatie
    V 750 500 Drum judetean sau comunal
    Tabel 1 Clasificarea drumurilor (legea nr.13/1974 )

    Vehiculul etalon de calcul al traficului rutier este autoturismul. Echivalarea numarului de vehicule efective in vehicule etalon se face cu coeficienti de echivalare (de exemplu un autocamion cu sarcina utila de peste 3 tone se echivaleaza cu 2 autoturisme).
    Fiecarei clase tehnice i se asociaza asa numita viteza de proiectare. Prin viteza de proiectare se intelege viteza minima care trebuie asigurata pe orice sector al drumului, pentru circulatia in depline conditii de siguranta.

    Clasa tehnica Viteze de proiectare (km/h) in regiunea de:
    Ses Deal Munte
    I 120 100 80
    II 100 80 60
    III 80 50 40
    IV 60 40 30
    V 60 40 25
    Tabel 2 Viteze de proiectare pentru drumuri


    In figura 4.11 este prezentata sectiunea transversala a autostrazii cu cate doua benzi de circulatie pe fiecare sens, in regiuni de ses si de deal (figura 4.11a) si de munte (figura 4.11b).
    In figura 4.12 este prezentata sectiunea transversala a drumului national cu doua benzi de circulatie. Pe drumurile destinate circulatiei internationale latimea platformei este de 19m.
    In figura 4.13 este prezentata sectiunea transversala a drumului national cu 2 benzi de circulatie din clasa tehnica III, destinate circulatiei internationale (figura 4.13 a), din clasa tehnica III (figura 4.13 b) si din clasele tehnice IV si V (figura 4.13 c).
    Sectiunea transversala a drumului judetean este identica cu cea prezentata in figura 4.13 c. In figura 4.14 este prezentata sectiunea transversala a drumului comunal.

    Fig. 4.11 Sectiune transversala autostrada



    Fig. 4.12 Sectiune transversala drum national



    Fig. 4.13 Sectiune transversala drumuri clase: III, IV si V



    Fig. 4.14 Sectiune transversala drum comunal



    Reteaua drumurilor din Romania

    Lungimea drumurilor din Romania este de 198.775,6 km si acestea sunt clasificate in urmatoarele retele distincte:
      Autostrazi 228,68 km  
    Drumuri nationale (administrate si gestionate de CNADNR) 14.768 km
    Drumuri judetene (administrate de Consiliile Judetene) 36.010 km
    Drumuri comunale (administrate de Consiliile Locale) 27.781 km
    Strazi in orase 22.328 km
    Strazi in localitati rurale (administrate de municipii, orase si comune) 97.660 km



    Regimul drumurilor

    • Ordonanta Guvernului nr. 43/28.08.1997 privind regimul drumurilor, aprobata prin Legea nr. 82/22.04.1998, republicata si modificata prin O.G. 79/2001;
    • Ordin al M.T. nr. 43/27.01.1998 pentru aprobarea Normelor privind încadrarea în categorii a drumurilor nationale;
    • Ordin al M.T. nr. 44/27.01.1998 pentru aprobarea Normelor privind protectia mediului înconjurator ca urmare a impactului drum-mediu înconjurator;
    • Ordin al M.T. nr. 45/27.01.1998 pentru aprobarea Normelor tehnice privind proiectarea, construirea si modernizarea drumurilor;
    • Ordin al M.T. nr. 46/27.01.1998 pentru aprobarea Normelor tehnice privind stabilirea clasei tehnice a drumurilor publice;
    • Ordin al M.T. nr. 47/27.01.1998 pentru aprobarea Normelor tehnice privind amplasarea lucrarilor edilitare, a stâlpilor pentru instalatii si a pomilor în localitatile urbane si rurale;
    • Ordin al M.T. nr. 48/27.01.1998 pentru aprobarea Normelor tehnice privind amplasarea si exploatarea balastierelor din zona drumurilor si a podurilor;
    • Ordin al M.T. nr. 49/27.01.1998 pentru aprobarea Normelor tehnice privind proiectarea si realizarea strazilor în localitatile urbane;
    • Ordin al M.T. nr. 50/27.01.1998 pentru aprobarea Normelor tehnice privind proiectarea si realizarea strazilor în localitatile rurale;
    • Ordin al M.L.P.T.L. nr. 41/2002 pentru aprobarea listelor cuprinzând drumurile publice cu limitele maselor maxime admise pentru vehicule transport marfa;
    • Ordin al M.L.P.T.L. nr. 118/2002 pentru modificarea pct. 3.4.15 din normele tehnice privind proiectarea si amplasarea constructiilor, instalatiilor si panourilor publicitare în zona drumurilor, pe poduri, pasaje, viaducte si tuneluri rutiere, aprobate prin Ordinul M.T. nr. 571/1997;
    • Hotarirea 324/2002 M.Of. 254 din 16-apr-2002 Guvernul privind transmiterea fara plata a unui teren aflat in proprietatea publica a statului din administrarea Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor in administrarea Regiei Autonome "Administratia Nationala a Drumurilor din Romania: ;
    • Legea 136/2002 M.Of. 205 din 26-mar-2002 Parlamentul pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 14/1999 privind unele masuri specifice pentru asigurarea resurselor Fondului special al drumurilor publice si executarea silita a creantelor la bugetul acestui fond;
    • Hotarirea 230/2002 M.Of. 184 din 18-mar-2002 Guvernul privind modificarea Regulamentului pentru aplicarea Decretului nr. 328/1966 privind circulatia pe drumurile publice si pentru stabilirea si sanctionarea contraventiilor in acest sector.

    Transporturi rutiere

    • Ordonanta Guvernului nr. 19/ 18.08.1997 privind transporturile;
    • Ordonanta Guvernului nr. 15/ 2002 privind introducerea unor tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier;
    • Ordin M.L.P.T.L.-M.F. nr. 29/206/2002 pentru înfiintarea echipelor mobile mixte de control al traficului rutier, formate din reprezentanti ai regiilor autonome A.N.D. si R.A.R., precum si ai A.R.R., împreuna cu organele de control apartinând I.G.P. si I.G.P.F.;
    • Ordin M.L.P.T.L. nr. 1.842/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de autorizare si efectuare a transporturilor rutiere si a activitatilor conexe acestora;
    • Ordonanta 17/2002 M.Of. 94 din 02-feb-2002 Guvernul privind stabilirea perioadelor de conducere si a perioadelor de odihna ale conducatorilor vehiculelor care efectueaza transporturi rutiere nationale ;
    • Ordonanta 15/2002 M.Of. 82 din 01-feb-2002 Guvernul privind introducerea unor tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier;
    • Ordinul 29/2002 M.Of. 76 din 31-ian-2002 Ministerul Lucrarilor Publice Transporturilor si Locuintei pentru infiintarea echipajelor mobile mixte de control al traficului rutier, formate din reprezentanti ai regiilor autonome 'Administratia Nationala a Drumurilor din Romania' si 'Registrul Auto Roman', precum si ai Autoritatii Rutiere Romane - A.R.R., impreuna cu organe de control apartinand Inspectoratului General al Politiei si Inspectoratului General al Politiei de Frontiera;
    • Ordinul 206/2002 M.Of. 76 din 31-ian-2002 Ministerul de Interne pentru infiintarea echipajelor mobile mixte de control al traficului rutier, formate din reprezentanti ai regiilor autonome 'Administratia Nationala a Drumurilor din Romania' si 'Registrul Auto Roman', precum si ai Autoritatii Rutiere Romane - A.R.R., impreuna cu organe de control apartinand Inspectoratului General al Politiei si Inspectoratului General al Politiei de Frontiera.
    • Hotarire nr. 1777 din M.Of.1029 din 8-noi-2004 privind introducerea restrictiei de circulatie pe unele sectoare de drumuri nationale europene (E) pentru vehiculele rutiere, altele decit cele destinate exclusiv transportului de persoane,in zilele de simbata, duminica si de sarbatoare legala.;


    EVOLUTIA TRAFICULUI RUTIER PE RETEAUA DE DRUMURI NATIONALE
     
    Categorie vehicule Intensitatea medie zilnica anuala veh./24 ore
    1980 1985 1990 1995 2000 2005 2010 2015
    Total vehicule 2680 2614 3221 3857 3776 4531 6041 6796
    Vehicule grele 1128 1024 994 889 765 1024 1390 1563
     
     
    Reprezentarea grafica a evolutiei traficului pe drumurile nationale

Download cursul 4